“Vestitorul ” este, la prima vedere. un roman al constiintei.

Citindu-l insa cu atentie este , o propunere initiatica 

bine calibrata intre sacru si profan , intre oniric si ezoteric.

Tinta lui reala estre arta ,dar mai ales artistul.

La prima vedere , universul cosmopolit al cartii este o suma de constiinte in transformare,

plasat in trecut , prezent si in viitor cat si in toate  celelalte forme subtile in care se invatiseaza “timpul”. “Vestitorul” are chipul unui visator care crede cu tarie in forta artei , in puterea ei de a vindeca tot ce poate fi rau in aceasta lume. Autorul , prezent parca in toate personajele romanului, face o incursiune dantesca in taramul intunecat dar si in luminos al naturii umane.

Biruitoare fiind lumina , povestea ei , caci dupa cum spune chiar autorul ” tocmai aceasta este frumusetea vietii”.

         Petru Maier Bianu